Copacule, tu nu ai suflet?
dar de ce imi tremurafierul
din oase
cand lemnul vertebrelor tale
imi pangareste spinarea...
spinarea gandului
din vertebrele mele, copacule....
dragule, tu ce fel de suflet
inlemnit ai,
de lasi trupului meu
libertatea gravitatiei?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu