Sentimentalism si gratie
n-am pus niciodata in sarut
doar in rasuflare...
rasuflarea copacului care
ma sustine, ma mangaie, ma zgarie,
ma tulbura
fiindca ma obliga
la sentimentalism si gratie.
e o framantare, o durere
in trupul uscat si viril
mi-e atat de frica
sa nu-i strivesc oasele!
(si invizibil de-ar fi
tot l-ar trada scartaitul oaselor...)
primejdia de a cadea
din bratele iubitului meu
ma cheama sa-i caut respiratia....
ma dor ochii, iubitule,
crezi ca frunzele tale
ar vedea alte infinituri?
iubitului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu